Category: izvod

izvod – Zoe Georgescu Baloleanu

Jocul fusului

Ca un bondar nebun, hoinar, Cu pântecul umflat, Un fus neîncetat, Zburdalnicul, cum zbârnâie, În zborul său rotat De fir stând spânzurat. Jucând uşor, Jucând cu spor Jucând într-un picior Şi sfârâind de zor Jucând în loc, Jucând cu foc, Într-un nebun avânt, N-atinge de pământ. Trei, harnicele, degete Îi mângâie, subţiri, Nebunele porniri Avântul sfânt, avântul sfânt, Când zbârnâitul… Read more →

Velinţa fermecată

Harnică e, vrăjitoare! Şi-a ţesut o-nvelitoare Pentru aşternut, oglindă, Gândurile să-i cuprindă. Fir a tors, a răsucit, Pe rodan l-a învârtit, Jurubiţe l-a-mpărţit, Albe ca un val în spume, Le-a vopsit cu gust, anume Câte feţe sunt pe lume. Cafeniu din coji de nucă, Verzi, ca foaia de lăptucă, Ori ca iarba fraged verde, Dulce ochiul să dezmierde. Verzi ca… Read more →

Marama

De amintire e furată… Plimbându-se-n zăvoi odată, Sub bolţi de sălcii plângătoare, Era o tihnă şi-o răcoare! Pe pod, la mijloc s-a oprit Şi ochii ei n-au mai clipit. Pe faţa apei viorie, Ca pe o pânză străvezie, Pluteau flori mari strălucitoare, Flori mari de aur strecurate Prin frunzele întunecate. A înţeles că-i arătare. Cu ochii-nchişi i se năzare Că… Read more →

Cântec trist

Liliece, liliece, Nimenea pe-aici nu trece, Să te vadă, să te-aplece. Mâna dragă nu mai cată În ciorchina ta bogată Floarea ce noroc arată. Eşti ca astăzi înflorit, Eşti ca mâine ofilit. Crin, îmbălsămată cupă, Altă mână să te rupă După ce muri-voi, după!… Şi ca lumânarea, drept Înflorit să-mi stai pe piept, Când mă vor porni cu jale Într-un… Read more →

Ceasul dorului

După treabă, apa-n piuă, Umblă cum se face ziuă. Dar cum seara s-a lăsat, Grija casei n-o mai ţine, Ochii ei se-ntorc spre sat Spre acel ce nu mai vine. Deznădejdea o cuprinde, Foame fără de merinde. Intră-n casă, zor să ţeasă Pânză de păianjen, deasă, Luminând a lămpii pară Chip închipuit de ceară Şi de dorul lui Florin Cântă-ncet,… Read more →

Trebăluind

Orătănii mari, mărunte, Găinile sunt în frunte, Toată ziua-n drum, în praf, Un cocoş le e vătaf. Ziua, grija el le-o poartă. Noaptea dorm în prun la poartă. Iar când fac câte un ou, Trâmbiţat de ele-anume, Zici că-i lucrul cel mai nou, Când e cel mai vechi din lume. Cântător, un glas le cheamă Ca pe copilaşi o mamă… Read more →

Ce spun bobii

Se ofilea precum o floare, Când într-o zi o ghicitoare Făcându-şi drumul pe la poartă Ceru să-i dea în bobi, de soartă. Cu ochii ei iscoditori, Cu ochi ce caută comori, Zărise fata între flori. Când taina-i iscusit descoase, Din sân, pe sită bobii scoase. „Patruzeci şi unu bobi, Bobi ascultători, orbi, robi, Cercetaţi şi aflaţi Taina celor depărtaţi. Răzleţiţi… Read more →

Cruda lovitură

Florin e? Cine altul poartă La pălărie floare-albastră? El trece mândru pe la poartă N-o caută, de drum îşi vede Ileana, ce uda o glastră, Îl vede, vine şi nu crede. Ce lovitură fără milă! Se simte singură, umilă, Cu sufletul adânc rănit Ca un copil din joc gonit Şi-i tristă toată ziulica. Mâhnită este şi bunica, O umbră cumpănită-n… Read more →

Vorbe rele

O vecină rea de gură Spune tuturor, ba jură, Ca s-o creadă fiecare, Că Ileana mâini reci are, Albe, ghiocei din luncă, Nu sunt rumene de muncă; Că, ascunsă de ghivece, Vede pe Florin când trece Şi dă fuga la fântână (Ţine cofa la-ndemână) Ori cu braţul de găteje Vrea să-l prindă iar în mreje. Harnică e când îl vede… Read more →

Ileana

E legănată, subţirică, Cu păr bălai, în fir uşor Ca păpădia, puf în zbor. Când, grele, genele-şi ridică Privirea-i visătoare, blândă, Îţi pare uneori vicleană Cum o strecoară pe sub geană, Dar frageda-i şi dulcea gură Îţi zice parcă: „Vino-ncoace” Cu farmece şi cu mijloace Gingaşe, inima ţi-o fură. Firesc îi e străvechiul port. Cămaşa, din subţire tort Se-adună, creţ… Read more →