După treabă, apa-n piuă,
Umblă cum se face ziuă.
Dar cum seara s-a lăsat,
Grija casei n-o mai ţine,
Ochii ei se-ntorc spre sat
Spre acel ce nu mai vine.
Deznădejdea o cuprinde,
Foame fără de merinde.
Intră-n casă, zor să ţeasă
Pânză de păianjen, deasă,
Luminând a lămpii pară
Chip închipuit de ceară
Şi de dorul lui Florin
Cântă-ncet, mai mult suspin.