Category: izvod

izvod – Zoe Georgescu Baloleanu

Izvodul

Suratele din micul sat, Din ochi, izvodul l-au furat, Ce-n lume nu-şi avea perechea Cum furi un cântec cu urechea. Şi-n alte sate mai apoi, Îl înmulţiră pe război. Ca molima el s-a întins Şi-ntreaga ţară a cuprins. Mici flori, la început albastre, Apoi, ca gândurile noastre, În mii de forme şi de feţe, Au început să se răsfeţe Pe… Read more →

Nunta

De sâmbătă, la pocânzei, Şi neamul lui şi neamul ei s-au adunat cu lăutari la casa fetei; socrii mari Cu dar în casă au intrat Şi cele bune au urat: „Iubirea, pasărea măiastră, Vă cânte pururi la fereastră, Fiori în suflet răscolind. În casa voastră aciuată Să nu ajungă niciodată A inimilor vitregie, Să plece iar în pribegie!” Din ploscă… Read more →

Împăcarea

Ajuns acasă, el dejugă, Adapă boii mai în fugă, Descarcă fânul, cât o claie, Se-mbracă cu alt rând de straie, Se mai gândeşte, stă şi-mbucă, Parcă nu-i vine să se ducă. Dar când se lasă noapte, pace, Nemaiputând de lucru-a-şi face, Apucă drumul ce îl ştie, Cu floarea prinsă-n pălărie. Şi luna, stelele – scântei Îi luminau spre casa ei.… Read more →

Semn ceresc

Înjugă boii ce-au păscut Şi huzurit întreaga zi Şi-n vârful carului, tăcut, Spre casă-ncet, încet porni. De-odată iată-l tulburat! Cum sta cu faţa-n sus culcat În vârful carului cu fân, Sus ochii-i pironiţi rămân. Văzu ce nu vezi totdeauna: Şi soarele pe cer şi luna. „Ori soarele n-a vrut să plece, Ori luna prea devreme trece, Ori potrivitu-s-au la gând,… Read more →

Coasa are pinten

Ahoo! şi coasa merge strună Sprinţară şi bătând din pinten Când cântecul e vesel, sprinten. Cu gândul la frumoasa fată Şi floarea e înviorată. Scurt, mâna lui Florin, vânjoasă, Smuceşte coasa lunecoasă Ce-n ierburi, ca pe corzi de harfe, Luceşte, şuierat de şarpe. Flăcăul dacă nu glumeşte Muscelul creştetu-şi goleşte. Dat jertfă coasei nemiloase, Cald, fânul proaspăt ce miroase. Read more →

Fata dragă mi-este

Cum bălaie-i luna, Ştiu o fată, una, Razele de lună Părul ei cunună Chipul ei de zână. Ca într-o fântână, Tainică oglindă, Sufletu-mi colindă. Cum nu poţi să scoţi Luna din fântână, Lanţuri pui şi roţi, Tot aşa nu poţi Din adânc să scoţi Chipul ei de zână. Fata dragă mi-este! Cum să-i dau de veste? Read more →

Cântecul dorului

Dorul meu e ca fuiorul Nesfârşit, în furcă pus, Fir subţire, lung, din sporul Mâinilor pe fus adus. Dorul meu e ca izvorul Sfredelind în aspra stâncă, Cum un vierme roade mărul, Stânca, apa o mănâncă. Dorul meu e trist ca norul Oglindindu-se-n vâltoare, Când de dragul ei, uşorul, Se topeşte-n plâns şi moare. Read more →

La coasă

Din zori de ziuă, pe muscel, Cu coasa, dinte de oţel, În care soarele sclipeşte, Florin se-avântă, se roteşte. E o dogoare-apăsătoare, Îşi şterge fruntea de sudoare Cu mâneca de la cămaşă. „Ah, viaţa asta e vrăjmaşă, Nu-ţi dă un pic de bucurie!” Şi floarea de la pălărie Se ofilea să-ţi facă milă, Iar coasa se roteşte-n silă, De triste… Read more →

În bâlci

  Cu floarea prinsă-n pălărie, În bâlciul Sfântului Ilie S-a dus, o zi să hoinărească Şi pe Ileana s-o zărească. E bâlciul una de ţărani Veniţi să lase ceva bani; O dată numai într-un an Să uite de un trai duşman! Flaşnete, papagali ce-n cioc Scot zodiile de noroc! Ceru şi el cu nerăbdare O zodie, să vadă-n carte De… Read more →

Florin

Subţire, drept, frumos croit, La chip de soare, vânt, pârlit, Pe păr, pe scurte negre plete, Lumina pune luciu, pete. E bun cum e o buruiană Cu care oblojim o rană. Spun unii că ar fi fudul Şi au dreptate îndestul: Fudul el trebuie să fie, Când poartă floare-n pălărie! Cămaşă albă, albi iţari, Mijlocul strâns într-un şerpar În care… Read more →