Cântecul dorului

Dorul meu e ca fuiorul
Nesfârşit, în furcă pus,
Fir subţire, lung, din sporul
Mâinilor pe fus adus.

Dorul meu e ca izvorul
Sfredelind în aspra stâncă,
Cum un vierme roade mărul,
Stânca, apa o mănâncă.

Dorul meu e trist ca norul
Oglindindu-se-n vâltoare,
Când de dragul ei, uşorul,
Se topeşte-n plâns şi moare.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *