Orătănii mari, mărunte,
Găinile sunt în frunte,
Toată ziua-n drum, în praf,
Un cocoş le e vătaf.
Ziua, grija el le-o poartă.
Noaptea dorm în prun la poartă.
Iar când fac câte un ou,
Trâmbiţat de ele-anume,
Zici că-i lucrul cel mai nou,
Când e cel mai vechi din lume.
Cântător, un glas le cheamă
Ca pe copilaşi o mamă
Păsările vin grămadă.
Au crescut ca o plămadă.
Tot pe apă, gâscă, raţa,
Marinari, ducându-şi viaţa.
Un purcel, un tăvălug,
Ce va fi jertfit pe rug,
Prins de nas cu un belciug,
Cu jujeul după cap,
Semănând cu un satrap,
Scurt în gât şi în picioare,
Crede numai în mâncare.
Iată vine şi Joiana.
E moşia ei poiana.
Ugerul, ulciorul plin,
Mersul falnic, ochi blajin,
Grasă, tânără, lui Joe
Jertfa ei i-ar fi pe voie.
În grădina de legume
Cu pământul negru – unt
Legănate, verzi, o lume,
Soiurile câte sunt,
Le culege, le pliveşte
Şi cu lacrimi le stropeşte.
Într-o mare verde
Ochiul ţi se pierde
Crudele urzici
Pişcători glumici.
Ceapă, usturoi,
Ca în basm, eroi:
Baba şi un moş,
Surzi şi usturoşi.
Pătrunjel, mărar,
Prieteni buni mai rar.
Tâlcul să vi-l spui:
Fiecare nu-i
Cu umbrela lui?
Mici ridichi, salate
Albe-roz, invoalte,
Dau un comic ton
Lângă celelalte.
Roşii, ca ştrengarii
Pe araci urcate,
Vinete umflate,
Haine-ndoliate.
Fasolea oloagă
Parcă-i o miloagă,
Ce îmbracă pocii
Hrănind sărăntocii
Păpărude, droaie,
Rugând pentru ploaie.
Cât despre spanac,
Judecat îngust
Că e fără gust,
N-aş putea să tac.
Eu şi tu şi el
Nu suntem la fel?
Tot ce-i simplu, bun
Spun că e comun.
Foaia-i lată, creaţă
Parcă-mi dă povaţă:
Când măsori mai bine,
„Treacă de la tine!”
Fuste multe, multe
Cum şi le-nfoiază
Pe vecina groasă
Varza o-ntrupează.