Category: Poezii

Ajuns acasă, el dejugă, Adapă boii mai în fugă, Descarcă fânul, cât o claie, Se-mbracă cu alt rând de straie, Se mai gândeşte, stă şi-mbucă, Parcă nu-i vine să se ducă. Dar când se lasă noapte, pace, Nemaiputând de lucru-a-şi face, Apucă drumul ce îl ştie, Cu floarea prinsă-n pălărie. Şi luna, stelele – scântei Îi luminau spre casa ei.… Read more →

Înjugă boii ce-au păscut Şi huzurit întreaga zi Şi-n vârful carului, tăcut, Spre casă-ncet, încet porni. De-odată iată-l tulburat! Cum sta cu faţa-n sus culcat În vârful carului cu fân, Sus ochii-i pironiţi rămân. Văzu ce nu vezi totdeauna: Şi soarele pe cer şi luna. „Ori soarele n-a vrut să plece, Ori luna prea devreme trece, Ori potrivitu-s-au la gând,… Read more →

Ahoo! şi coasa merge strună Sprinţară şi bătând din pinten Când cântecul e vesel, sprinten. Cu gândul la frumoasa fată Şi floarea e înviorată. Scurt, mâna lui Florin, vânjoasă, Smuceşte coasa lunecoasă Ce-n ierburi, ca pe corzi de harfe, Luceşte, şuierat de şarpe. Flăcăul dacă nu glumeşte Muscelul creştetu-şi goleşte. Dat jertfă coasei nemiloase, Cald, fânul proaspăt ce miroase. Read more →

Cum bălaie-i luna, Ştiu o fată, una, Razele de lună Părul ei cunună Chipul ei de zână. Ca într-o fântână, Tainică oglindă, Sufletu-mi colindă. Cum nu poţi să scoţi Luna din fântână, Lanţuri pui şi roţi, Tot aşa nu poţi Din adânc să scoţi Chipul ei de zână. Fata dragă mi-este! Cum să-i dau de veste? Read more →

Dorul meu e ca fuiorul Nesfârşit, în furcă pus, Fir subţire, lung, din sporul Mâinilor pe fus adus. Dorul meu e ca izvorul Sfredelind în aspra stâncă, Cum un vierme roade mărul, Stânca, apa o mănâncă. Dorul meu e trist ca norul Oglindindu-se-n vâltoare, Când de dragul ei, uşorul, Se topeşte-n plâns şi moare. Read more →

Din zori de ziuă, pe muscel, Cu coasa, dinte de oţel, În care soarele sclipeşte, Florin se-avântă, se roteşte. E o dogoare-apăsătoare, Îşi şterge fruntea de sudoare Cu mâneca de la cămaşă. „Ah, viaţa asta e vrăjmaşă, Nu-ţi dă un pic de bucurie!” Şi floarea de la pălărie Se ofilea să-ţi facă milă, Iar coasa se roteşte-n silă, De triste… Read more →

  Cu floarea prinsă-n pălărie, În bâlciul Sfântului Ilie S-a dus, o zi să hoinărească Şi pe Ileana s-o zărească. E bâlciul una de ţărani Veniţi să lase ceva bani; O dată numai într-un an Să uite de un trai duşman! Flaşnete, papagali ce-n cioc Scot zodiile de noroc! Ceru şi el cu nerăbdare O zodie, să vadă-n carte De… Read more →

Subţire, drept, frumos croit, La chip de soare, vânt, pârlit, Pe păr, pe scurte negre plete, Lumina pune luciu, pete. E bun cum e o buruiană Cu care oblojim o rană. Spun unii că ar fi fudul Şi au dreptate îndestul: Fudul el trebuie să fie, Când poartă floare-n pălărie! Cămaşă albă, albi iţari, Mijlocul strâns într-un şerpar În care… Read more →

Ca un bondar nebun, hoinar, Cu pântecul umflat, Un fus neîncetat, Zburdalnicul, cum zbârnâie, În zborul său rotat De fir stând spânzurat. Jucând uşor, Jucând cu spor Jucând într-un picior Şi sfârâind de zor Jucând în loc, Jucând cu foc, Într-un nebun avânt, N-atinge de pământ. Trei, harnicele, degete Îi mângâie, subţiri, Nebunele porniri Avântul sfânt, avântul sfânt, Când zbârnâitul… Read more →

Harnică e, vrăjitoare! Şi-a ţesut o-nvelitoare Pentru aşternut, oglindă, Gândurile să-i cuprindă. Fir a tors, a răsucit, Pe rodan l-a învârtit, Jurubiţe l-a-mpărţit, Albe ca un val în spume, Le-a vopsit cu gust, anume Câte feţe sunt pe lume. Cafeniu din coji de nucă, Verzi, ca foaia de lăptucă, Ori ca iarba fraged verde, Dulce ochiul să dezmierde. Verzi ca… Read more →