Category: Proză

Creație literară artistică realizată într-un limbaj expresiv, dar nesupus regulilor de versificație.
Prose is a form of language grammatical structure and natural flow of speech rather than rhythmic structure (as in traditional poetry)

Sfarsitul nu-i aici…

ce-ar fi vrut Motu’ sa cantam acum….

Motto: … va iubim asa de tare…c-or sa sune la salvare….

Am invatat multe de la Pitis. In primul rand am invatat sa nu imi fie rusine sa fiu eu insumi. Cei care au probleme cu prejudecatile, sa si le rezolve. Nu sunt responsabil pentru soarta lor. Doar pentru soarta mea. Am invatat ca atunci cand esti in genunchi si nu e nimeni in jur sa te ridice, trebuie sa te ridici singur. Si sa mergi inainte. Am invatat ca rock-ul nu inseamna muzica. Inseamna un stil de viata. Inseamna o libertate interioara pe care putini o cauta. Si mai putini o gasesc. Am invatat ca atunci cand totul pare pierdut sa nu renunt. Sinucigasii sunt lasi. Aleg calea cea mai usoara. Singura certitudine in viata e moartea. Am invatat ca nu trebuie sa fim macabri. Ci sa invatam sa valorificam fiecare clipa…

Am uitat sa iesim sa ne plimbam prin parc cu iubitele. Am uitat sa iubim neconditionat. Am uitat ce inseamna sa daruiesti. Inchisi in muntele nostru protector, inconjurat cu tehnologie, am uitat cum sa fim oameni. Ne ascundem dupa monitoare de doi lei sau 19 inch. Ne e mai usor. Ne e mai la indemana. Cand am plecat la scoala, acum 4 ani, nu stiam ce ma asteapta. Nu stiam ca voi repeta un an pentru ca am vrut sa cred ca dreptatea invinge. Nu credeam ca oamenii sunt chiar atat de rai. Ca scriu promisiuni pe nisip… Nici acum nu vreau sa cred. Ma intreba cineva de ce sunt asa. Cum pot fi atat de calm? De linistit. De iertator. De altruist…I-am raspuns ca imi place sa cred ca mai am multe de invatat. Si ca suntem intr-o continua schimbare. Si ca de noi depinde cum suntem. Sau cat de repede invatam… si limba engleza se poate invata….si sa ierti se poate invata…si sa iubesti se poate invata…

Am dat examen la scoala de ziua mea. A fost cel mai frumos cadou pe care mi-l putea face cineva. Mi l-am facut singur. Pe autobuzul catre casa, plangeam. De ce? Pentru ca nu conteaza cat de lung am parul…. Mai presus e cat si cum gandesc….

Peste 3 ani aveam sa descopar…sau poate doar sa imi reamintesc, ca oamenii nu vor sinceritate. Nu vor dreptate. Nu vor libertate. Dar nu am cedat. Intr-o noapte, intr-un camin din Complex… dupa multe esecuri personale, un prieten drag mi-a spus ca “nu-I nimic, asta e…”. Am constientizat ca fac parte din “vinovatii fara vina” si ca uneori, “dragostea e o salata”. Nu stiu nici acum ce m-a ajutat sa merg mai departe. Poate nici nu e atat de important. De ce?… mi-am promis mie candva de mult… ca nu voi renunta niciodata sa fiu eu insumi…. Si ca la un moment dat “ploaia care va veni…le va potopi pe toate”…

E absurd. Sau poate doar uman. Spunea Octavian Cotimanis candva, ca uneori Dumnezeu e neatent, si mai ia la El pe cine nu trebuie… Muzica mi-a schimbat viata. M-a ajutat sa ma dezvolt. Sa evoluez. Sa ma maturizez. Poate nu am avut cea mai fericita copilarie. Poate nu am luat cele mai bune decizii in viata. Poate nu o sa le iau nici de acum. Dar sunt artist. Si nimeni si nimic nu va putea schimba asta. Pitis ma facea sa ma simt mandru ca sunt artist. Ca sunt noncomformist. Ca sunt altfel. Pitis ma facea sa fiu “tanar…doamna…tanar”…. De multe ori mi-am spus ca atunci cand o sa imbatranesc… vreau sa fiu…sau macar sa ma ridic la jumatate din valoarea lui. Acum el a plecat catre alte taramuri. Mai bune…

Iti multumesc, prietene…

 

Odihneste-te in pace, Motule…


…cuvintele sunt atat de inutile in momentul asta…. am mai pierdut un prieten…

come back for one more song…

 

later edit: “Opreşte trecerea. Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire, şi totuşi te rog opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea” – Lucian Blaga

Floare de Iris…

Superb…. Mi-am incarcat bateriile pentru urmatoarele luni. Pentru o seara am lasat tot in urma. Dureri, taceri absudre, neintelegeri acute, ganduri absinte. Si am fost sa il ascult pe Cristi.. Imi era dor de el. Imi era dor sa simt ca imi curge viata prin vene. Imi era dor sa plang …. cand simt ca… atunci cand noi nu vom… Read more →

The fall…

In seara asta suntem fara de esenta. Ganganii mici imi alearga prin univers. Orice exprimare ambigua s-a cramponat in frunzele murdare de pe jos. Probabil ca trebuia sa orbecaim prin lumina mai mult timp. Si poate ne-am fi trezit altfel… pana atunci…. lake of tears… Read more →

Silent night…

Motto: …Iti amintesti cand ti-ai infipt prea adanc privirea in sufletul meu?… Azi aveam chef sa beau un vin rosu… intamplarea face ca prin frigider sa nu am nimic de baut… nu-i nimic…recuperez sambata la concert… Nu am mai avut o seara ca asta de mult. Mobilul inchis. Nu sunt disponibil pentru nimeni.  Ma rog… aproape nimeni… Muzica de calitate…… Read more →

I can’t be what I’m not…

Motto: …suflet pierdut… prin asternut… Ok. Dupa 3 zile in care am mancat doar paine uscata si apa calda( paine prajita si ceai), ca am facut o intoxicatie alimentara de toata frumusetea, care m-a asezat cumintel in pat vreo 3 zile jumate… Deci, no food, no coffee – adica putina, ca oricum nu ii simteam gustul, no drugs – ca… Read more →

Alintari…

Ma iubeste… nu ma iubeste… ma iubeste… nu ma iubeste… Ratacit prin amalgamul furtunii de azi-noapte, inca mai imi redecorez rasaritul. Azi-dimineata te-am cautat printre spasme. Cred ca am uitat sa iti amintesc ca mi-ai intruchipat universul in game sferice, si acum vrei sa pleci iar. Iti mangai pleoapele ca pe caderea intr-o stare din trecut. De ar fi sa… Read more →

Scriituri din bar…

Am dat zilele astea peste niste “povestioare” scrise acum un an, pe vremea in care lucram ca barman… Nu, nu are rost sa incerc sa imi explic cum aveam eu timp sa scriu in timp ce lucram…e neesential. Am ales republicarea lor pe site din motive bine-intemeiate si stiute doar de mine… Astept comentarii…sau poate o continuare… Scriituri Azi “inaugurez”… Read more →

another love story (part II)

… ma doare capul ingrozitor. Imi pierd si bruma de minte pe care o mai aveam. Unde mi-e cafeaua? De ce? De ce trebuia sa apeleze la santajul emotional din nou? De ce? Stie… Da. Stie ca e singura forma de santaj la care nu rezist. Cat de josnica poate fi? De ce inca o mai iubesc? Am rugat-o frumos… Read more →