Am mai pomenit despre modă.
Nu mă pricep la ea dar știu foarte bine unde-i trasată bariera dintre normal și penibil.
E vorba de modă și grup.
Oile se înțeleg bine pentru că mănâncă iarbă împreună și arată la fel. Bineînțeles, nu sunt popular în aceste grupuri. Pentru că nu mă îmbrac și nu ma port la fel. Vedeți ce ușor e? Mâine aș putea deveni ciobanul grupului. Pac-pac, o tunsoare gay-friendly, haine mulate și cât mai penibil, glume proaste și sunt ciobanul grupului.
Moda anului 2017 este foarte vulgară. Totul în jurul tău face referire la sex. Muzica nu mai este la fel. O melodie de dragoste, nu mai cântă povești. Zice „călărește-mă”. Atât de înceată la minte a devenit generația mea încât singurele preocupări sunt simple și caracteristice animalelor. Să mănânce bine și să se călărească precum iepurii. Nimic mai complex. Școală puțină, bote, burlăcița, iri, moni, saxobeat, țoale, călărit, mec și somn. Iar de dimineața: școală puțină, bote…toate astea în paranteză la puterea n înmulțit cu 365 de zile calendaristice. Banii de la mama curg, viața merge înainte. Pierderea părinților va fi în curând o tragedie financiară, nicidecum emoțională.
Să vorbim despre haine și accesorii.
Partea proastă în modă de azi e că penibilul e apreciat. Știți pilda-poveste cu hainele cele noi ale împăratului – niște croitori hoțomani (bote) vin la casa regală cu o țesătură extraordinară și scumpă: atât de șmecheră încât o văd DOAR oamenii inteligenți – proștii nu o pot vedea. În realitate tesătura nu exista. Dar împăratul, să nu pice de fraier a zis că o vede și o poate atinge. A comandat urgent un costum. Croitorii s-au pus pe treabă și au făcut un costum pe care doar oamenii inteligenți să-l poată vedea. Cei cu gust. Împăratul face mare paradă, taie 77 de purceluși de lapte, sparge 2 butoaie pântecoase de Panciu și defilează gol, ca un bou printre oameni. Oamenii simpli din împărăție râd în spasme, se tăvălesc pe jos. Împăratul nu este afectat și exclamă: DOAMNE, CE PROȘTI! Vai, ce inculți! O vai, ce nătări! Nu au gust în modă!
Povestioara e interesantă, o țin minte de pe vremea când eram kinder. Nu prea era counter strike, și să-ți ocupi timpul mai luai o carte la mână. Nu erau basme cu moni, cu iri, cu bote, cu treabă. Nici blana montana, nici Justin Bieber.
Revenind la povestioară, remarcăm cu toții că este cât se poate de actuală. Numai că „prostimea” de atunci, suntem noi, oamenii îmbrăcați „banal” a.k.a „decent”. Noi râdem pe margine. Împărații sunt mulți, împărătesele sunt haimanale, da, și multe. Râsul lor se aude mai tare, din pricina asta, „banalii”, oamenii cu cap, fac pasul și intră în jocul lor. Și așa se rispesc valori. Ei râd că nu înțelegem moda, noi râdem că-i penibil.
S-a sters limita de penibil. Aici e problema. Cu moda asta nu mai poți râde de un fraier pe stradă. Că sunt mulți, și zic „buey, țărane, habar nu ai”. Aici intervine intrebarea: am eu o problemă sau cei mulți din jurul meu? Cei mulți sunt și proști, de regulă. Cantitate nu înseamnă și calitate. Dacă mâine îmi tund 0 jumătate de cap, îmi unesc sprâncenele cu carioca, port ochelari cu sârmă în loc de lentile, tricou decoltat de homosexual, blugi de damă băgați în teneși, srânși pe mine dar pe vine în același timp. Ce sunt atunci? Nu are nimeni curaj să râdă.
Păi fratele meu, sunt la modă. Toți cred în sinea lor că e penibil DAR, dacă sunt la modă? Dacă sunt coborât din catalogul lui bote? Se fac de râs. Râd a pagubă. Moda asta, cere atenție, domnilor. Asta vrea să spună. Sunt aici, în mine zace un homosexual care vrea să iasă afară. Iar fetele. Mai au puțin și poartă etichete cu preț sau pancarte cu „mă dau pe 3 cafele și un suc”. Și dacă moda asta cere atenție o dau din plin. Când îi văd pe ciudații ăștia, râd zgomotos. Evident, nu se simt baieții vizați, nu VOR să se vadă că se simt vizați. Dar acasă vor plânge cu perna în brațe. Că e ușor să citești omul. Am văzut pe stradă o tipă cu ochelari fără lentile. Eram șah mat. Adica, ochelarii și-au pierdut menirea. De ce să porți ochelari daca ei nu au lentile? Nu e logic. Trebuia să-i bag degetele în ochi. Aveam o scuză: credeam că-s cu lentile. Iertați-mă dacă sunt necioplit, primitiv și fără gust în modă. Dar eu, am învățat că ochelarii au ramă și lentile. Utilitatea ramei e să țină lentilele în raza proiectoarelor. Dacă nu există lentile? Vine sfârșitul în 2017 și îmi ascundeți asta? Ce se întâmplă?
Până să vă așezați în modă mai bine mergeți pe la școală. Mai bine vă educați spiritul. Intelectul. Cultura, fie ea și generală. Că sunteți muci cu mizerie. Cu mine dați de pământ doar dacă vorbim de fotbaliști sau mașini. Acolo sunteți ași-careu. Mă întreb când o să vă hotărâți să vă comportați în comformitate cu sexul. Din buletin, prieteni. Lăsați tunsorile penibile, lăsați fondul de ten, lăsați răului hainele alea. Arătați de parcă v-ați născut și îmbrăcat pe întuneric. Încetați. Viața nu se rezumă la asta. Viața îți dă pumni în gură. Viața te târăște prin cele mai întunecate conjuncturi. Viața te lovește în vintre când ești tu mai bucuros. Și ar fi păcat să fim consacrați pentru cel mai mare număr de boschetari analfabeți. Părinții ăștia au devenit un soi de aparate medicale ce țin în viață niște hoituri în moarte cerebrală. Adică, nu o să vă reveniți în ritmul ăsta și chiar dacă aparatele vă țin în viață o să vă stingeți odată cu disfuncționalitatea lor. Că da, sunteți niște mortăciuni fără spirit. Fără inimă, fără sentimente și resentimente. Dacă părinții te ceartă nu-s dușmanii tăi. Și probabil o să umpleți azilele cu ei când vor pica la greu. Viitorul nu mai sună bine, ca la Connex go. Mă uit în ochii multora și nu văd nimic. Nicio scânteie. Te uiți în gol. Și asta-i rău, zic eu, ochii sunt oglinda sufletului.
PS: am pus taguri capcană. Cum ar fi tunsori 2018, moda 2018, tunsori de fotbalisti. Sa intre ratacitii poate se mai regasesc si ei putin.
Si alt PS – arătați ca trântele astea din poze pe stradă când vă chinuiți să arătați relaxați în straiele voastre de clovni
