Din contră… Am studiat cât am putut fizica cuantică. Depresia cu care trăiesc de o viață m-a împins la întrebări și căutări. Aceste căutări m-au dus, repet, la fizică, istorie, chimie, filosofie, religie.
Concluzia mea? Divinitatea există. Punctul incipient. Generatorul infinitului (consider infinitul ca unică și incontestabilă constantă).
Dar consider, totodată, ORICE formă de religie ca fiind o manipulare jegoasă.
Consider că decizia mea de acum 15 ani de a renunța la religia ortodoxă în care am fost botezat, a fost o decizie bună.
Mi-e milă de credincioșii ortodocși. Părerea lor despre Dumnezeu este jignitoare. O divinitate cretină, absurdă, veșnic îmbufnată, oricând gata să pedepsească, să dea boli cui râde de ea, să blesteme generații întregi pentru o “greșeală” a cuiva… Așa dobitoc?! Dacă asta ar fi divinitatea, mă piș pe ea. Sunt mai bun. Și i-aș transmite că vreau neapărat în Iad.
Dar… “Divinitatea”, “Creatorul”, “Punctul incipient”, “Karma Lord”-ul meu ar fi râs cu lacrimi la acest episod.
Mi-e milă de voi. Și de teama voastră imaginară vizavi de un Dumnezeu care, în vechiul testament, pune o haită de lupi să ucidă niște copii..
Eu cred în lucruri simple, nu în religii.
Cred în bunătate, în milă față de orice ființă, în dreptate. Asta e religia mea.
Nu mai caut răspunsul. L-am aflat acum câteva luni.
Acum, am un singur gând ce mă ajută să lupt cu boala asta sinistră numită depresie: să aduc bucurie. Prin profesia mea. Visez artă de când mă știu… Și mi-am sacrificat totul pentru ea: viață, familie, sănătate.
Fă ce iubești până te omoară. Altminteri, mori acum.