vă mulțumesc pentru că sunteți.

Ei bine, regretul vieții mele e că nu am ajuns pilot de aeronavă.
Aș sta numai cu capu’n nori și nimeni nu mi-ar putea reproșa vreodată asta.

••••••••••••••••••••••••••••••••

Viața are sensul ei. Uriașii pornesc mai greu. Încep apoi a păși… Iar urmele lăsate de ei rămân pe vecie.
••••••••••••••••••••••••••••••••

“Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă. Eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine – profesori şi copii, eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât şi atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înţelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic.

Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: <<Tu eşti un geniu>>. Iar eu am început să fiu”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

11 + 5 =