Baiat Finut Finut

Ma plimbam prin parc … stiti cum este pe caldurile astea … simti nevoia de aer curat , de racoare … am un parc in apropierea blocului in care stau … este destul de mare… cu un lac in mijloc , ratuste alea alea … si cum ma plimbam eu asa agale , parca imi lasam picioarele sa ma conduca …aud un tipat:

“Sariti , lume , sariti , imi omoara puiul …” … un Bichon Frise, infricosat, alerga de mama focului … in spatele lui la vreo 50 metri , dupa cum am estimat eu la prima vedere mult praf … un Bull Terrier nervos dupa el … acum in mintea mea se petrecea urmatorul scenariu: salvez bishonul si risc sa raman fara mana …. oare merita?

Dar cum si eu am avut caini; nu am putut sta deoparte si incep sa alerg spre bishon …. cand… ? ce sa vezi? …. alt erou, inainte mea , infasca dintr-o miscare bishonul de un picior ….si zambea… pesemne se gandea la recompensa… dar dintr-o data parca il vad cu o grimasa adanca pe fata… bull terrier-ul il apucase de picior…ce a urmat? este ca-n filmele de groaza….. de fapt nu chiar…datorita durerii , omul a dat drumul bishonului… acesta venea spre mine… omul tavalit pe jos… bull-terrier-ul dupa bishon… acum stau eu si ma gandesc … oare cata durere suport ?

Si apuc si eu bishonul; dar intr-o fractiune de secunda ma si catar intr-un topogan de copii…stiti dumneavoastra , parculetele acelea cu locuri de joaca pentru copii… recunosc , am avut noroc… Bullterrierul de jos ma injura pe limba lui , bishonul in brate ma lingea de mama focului infricosat…in spate Stapana…. sa nu exageram , plangea cisterna ….

In fine .. in putin timp apare si stapanul “fiarei” , ii pune botnita , lumea se stransese deja si il apostrofau… reusesc sa cobor in siguranta… omul prapadit pe jos fusese dus la o ambulanta pesemne ca nu mai era acolo. Ma apropii de proprietara catelului…

“Nu ma plangeti , doamna , copilul dvs e in siguranta ….”

“…domnisoara …  Ray il cheama ….” Curios , fostul meu Bishon avusese acelasi nume… Dupa ce isi mai trage sufletul , eu dand sa plec , ma opreste…

“Scuzati-ma , nu v-am retinut numele si as vrea sa va multumesc , cumva… Pana la urma sunteti eroul meu…”

Ma uit la ea , ma uit la caine, iar ma uit la ea… In gandul meu…. Da! TREBUIE sa imi multumeasca… VREAU sa imi multumeasca…

Nu va plictisesc in amanunte… Spun doar atat… Parca o vad cum deschide geanta, scotand portofelul…

“Ce faceti domnisoara?” o intreb …

“Pai sa va multumesc…”

“Pai e de ajuns o cafea…”

La care tipa-mi raspunde: “Pai am baut deja o cafea…” Tipa ori face pe proasta , ori incearca sa ma refuze politicos…

Insist … Dar sunt direct …

“Stiu ca nu sunt cele mai bune imprejurari , dar as vrea sa va cunosc mai bine…”

Replica ei… Ca-n reclame … “Ne-am cunoscut deja , adineauri , cand mi-ati zis numele…” Ma bufneste rasul… Zambeste si ea si continua…

“Stiti , nu obisnuiesc sa intru in vorba cu strainii, dar pentru ca mi-ati salvat copilasul , va acord o sansa…”

Seara a decurs minunat… Am ras, am glumit… Am condus-o acasa… Ma invita sus… Dupa ce se face comoda, ii da’ celui mic sa pape etc… ne retragem in sufragerie la un pahar de vin… Dar ce credeti ca am fost linistiti ? ham ham ham. Copilashul din dormitor…

“Nu il pot lasa singur…” Evident ca nu aveam ce sa zic… Ajungem sa ne sarutam… Din priviri ne-am inteles… O ating … ii place… Ea imi zice…

“Hai in dormitor…”

“Si asta micul?”

“il luam si pe el , nu iti face griji…” Ei comedie , aveam si spectatori? in fine… intram in actiune… Eu intr-insa, cainele in piciorul meu… ce sa mai… one big happy family.

La un moment dat, tipa isi da seama de situatie si se ridica si il da afara pe catel. Dar ce? Credeti ca avea stare? Latra de mama focului…

Vecinul de deasupra… “Fa ceva cu javra aia! Nu pot dormi !!” …

iar replica tipei a fost geniala… “dar cand gem eu, poti nu-i asa?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seven + 17 =