Goodbye my lover, goodbye my friend…
Da… Azi am inteles ca e momentul sa “let her go”. Am jelit(-o) destul. Va ramane mereu in sufletul meu. Si-a castigat un loc de cinste. Si il voi pastra “as long as it takes”. Dar e timpul “to move on”. Am stat, m-am inecat in angoasa, am asteptat chiar sa se intoarca la mine. Nu s-a mai intors. Ii multumesc pentru tot. ii multumesc pentru seara aceea din Parcul Rozelor, ii multumesc pentru ciocolata ce mi-a adus-o din Ucraina, pentru ca nu m-a lasat sa ma ridic din patul ei intr-o dupa-masa si m-a facut sa pierd autobuzul, ii multumesc pentru plimbarile din Sannicolau, ii multumesc pentru seara din Jazz, ii multumesc ca era atat de “prinsa” in proiectele ei, incat uneori trebuia sa ma straduiesc sa o fac sa zambeasca, ii multumesc pentru serile in care ma lasa sa o conduc acasa, ii multumesc pentru ceaiurile din Roma, ii multumesc pentru serile de iubire in care facea front comun cu Laura impotriva mea… doar sa ma necajeasca… ii multumesc ptr cd-ul cu HIM… ii multumesc ptr tatoo-ul cu Hertagrama… ii multumesc pentru dimineata in care s-a trezit in pijamalele mele… ii multumesc ca m-a invatat sa am rabdare… ii multumesc ca mi-a adus aminte cine sunt… ii multumesc ca mi-a oblojit aripile rupte si insangerate…
Sa ai o viata extraordinara… Ioana… si sa nu uiti niciodata ce m-ai invatat pe mine… niciodata…
Sa nu uiti niciodata ce te-am invatat eu pe tine…. “capul plecat, sabia nu-l taie…. dar lantu-l inconjoara..” …si decat o viata legat in lanturi (chiar daca de aur), mai bine o zi Libera…
Sa nu uiti niciodata cum lupta si moare un erou… decat o viata cersetor… mai bine o zi rege..remember?…
Si sa nu uiti sa faci intotdeauna ceea ce simti… sa crezi in visele tale si sa lupti pentru ele… esti singura care le poate “make them true”…
Acum e cazul sa imi strang catrafusele, sa fac bilantu’ si sa “o tai in peisaj”, cum ar zice un prieten de-al meu de demult apus… e cazul sa merg inainte. daca vrea sa ma caute, stie unde sa ma gaseasca. As fi vrut sa am multe sa ii reprosez. Dar nu am. Spre (ne)rusinarea mea. Asa ca pot doar sa ii multumesc. Inima mea plina de cicatrici s-a mai imbogatit cu una… m-a facut fericit… asta e tot ce conteaza acum… si de aceea ii multumesc…
1q@Crazzy, Cavaler al Ordinului Luminii, si, uneori, inger pazitor…
This entry was posted on Thursday, May 11th, 2006 at 1:42 am and is filed under Proza
2 comments for “Goodbye”