Vorbe frumoase, spuse cu patima, cu tot crezul din lume. O zici si crezi si stii si speri ca asa va fi. Si asa si este. Pentru un timp. Definit sau nu, tot un timp ramane. Putin. Mult. Pana intr-o zi…
Te trezesti, te privesti adormit in oglinda, dusul e cald si placut, aproape la fel de placut ca prima atingere. Te simti tot tu, la fel ca mai inainte. Nu observi subtila schimbare. Pentru moment.
Incetul cu incetul, realizezi disparitia unei parti din tine, din ea, din viata, din voi. Devii opac, amortit, tacut.
Dragostea dispare brusc, la fel de brusc cum a venit. Unde se duce cand se duce? Se duce departe, de tine, de vise, de suflet, prinde conturul inca unui demon care sa-ti haituiasca mintea.
Ramane un text, o fraza, o idee care o data era sentiment.
Traiesc in mai multe lumi. Nu pot renunta la nici una dintre ele, imi ofera prea multe. E ciudat cat de mult inseamna lucrurile simple. Viata e construita din lucruri simple. Daca stii sa apreciezi simplitatea, atunci stii ce inseamna fericirea, fericirea unui moment simplu. Sa imparti momente simple cu persoanele pe care le iubesti. Sa bei o cafea si sa-l asculti pe cel de langa tine, sa asculti si ceea ce nu-ti spune, sa-i asculti tacerea, sa-i intelegi gesturile fara intrebari. Iubesc apropierea asta dintre suflete, afectiunea pe care o simti pentru cineva, afectiune care nu poate fi explicata si nici nu trebuie explicata. E atat de placuta comunicarea asta tacita. E atat de minunat sa stii ca undeva, cineva te iubeste neconditionat, te iubeste pentru tine, pentru ceea ce esti
iti multumesc, …iti multumesc… a fost o dimineata cum de mult nu am mai avut…
se pare ca dragostea e mai aproape cu fiecare zi…
June 04, 2006