…cand pe un ton angelic, si cu glas tacut, aproape mut… un inger spune unui demon… “nu pot sa cred ca esti… si atat”
Pun pleoapa
peste pleoapa
peste pleoapa…
un inorog ce sa adapa
dintr-o fantana fara apa,
o amintire ravasita
de propria lume-nchipuita
si-o stralucire
pe care o tinea captiva
Ea-n privire…
printre atatea
nebunii imbolnavite
de ganduri si idei
ne-mpartasite…
sunt toti pierduti
printre cristale,
printre obiecte
cu obiectii prea banale…