un tata…

Te rog, nu îți fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdaresc pe față.
…Când erai mic, cu ea, eu te ștergeam întruna,
și îți dădeam, băiete, ca să mănânci dulceață…

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că îndrug aceleiaşi vorbe, până ce obosești.
…Când erai mic, copile… eu gânguream cu tine,
și repetam cuvinte, să înveți ca să vorbești…

Știu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar pașii mei greoi mă țin, pierdut, în urmă.
…Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
și nu știam, atunci, că trupul meu se curmă…

Știu că nu mă suporți, să am fața nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
…Când erai mic, copile, și-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intru-n baie…

Știu că îți tulbur somnul, durerile mă seacă,
Și tot mai grea îmi pare, acuma, bătrânețea.
…Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n țipetele tale, trecură-mi tinerețea..

Mă iartă, TU, copile, că azi îți sunt povară,
Că nu mai am putere… hai, mergi și te-odihnește,
Și să nu uiți, băiete…îți spun a mia oară:
Că tot ce este viață, trece și ‘mbătrânește…

Post navigation

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 + 7 =