Posted in Proiecte at 4:05 am by 1q@Crazzy.ro
Ora 12.39. Privesc la ceas de doua ore. In fata universitatii, stam ca niste timbre uzate, postate gresit pe o carte postala ce nu a mai ajuns la destinatie. Azi trebuia sa plec la IASI. Nici eu nu stiu de ce nu am plecat. Poate pentru ca nu era inca momentul. Iubirea, se spune, cere sacrificii…pai ce iubire e aia? Nu era iubirea ceva altruist? Tigara e aproape pe terminate. Sunt dependent. Sunt dependent de un lucru. Eu, marele om liber. Recunosc. Viata mea sta sub semnul indoielii. Trebuie sa imi iau alt pachet. Si asa, nu voi avea bani sa ies cu iZa la suc, nu va mai vrea sa ma vada. I-am promis de mult ca iesim undeva impreuna. De ce nu pot eu sa ma tin de promisiuni? De ce fac promisiuni pe care nu stiu daca sunt in stare sa le respect. Gata . Am terminat si cu tigara, si cu promisiunile. Trebuie sa inceapa examenul. Inca o restanta. Imaginea de sine tinde sa sufere unele malformari. Ce cuvinte imbecile folosesc si eu. Ma joc cu cuvintele, cu mine, cu sentimentele ei…dar daca incep si ele sa se joace cu mine? Daca ajung sa privesc cum mor cuvintele, cum ma batjocoresc? Nu vreau sa fiu un om banal. Pot mai mult. De ce nu fac mai multe? Intru la examen. Gata pentru azi cu auto-analiza. Ce Dumnezeu mai e si asta, nu am descoperit inca. La ce imi va folosi in viitor? Nici atat nu stiu. Amar e gustul dezamagirii. Vazand-o pe profesoara mea, trecuta bine de prima tinerete, am ajuns sa ma intreb: daca ajung si eu asa? Daca monotonia pune stapanire pe mine? Oare cate vise zac ucise in fata casei ei? Ma inspaimant la gandul ca, peste ani, si in fata casei mele va fi un covor de zvacniri specifice oamenilor puternici. Pe atunci voi fi incetat sa mai visez. Voi fi incetat sa mai fiu liber. Ce tie si cu oamenii si prejudecatile lor. Daca ma pregateam mai bine. Daca invatam mai mult, daca nu eram asa ignorant. Prea multi daca. Ma duc sa beau o cafea, chipurile, sa imi revin. Iar simt gustul amar al dezamagirii. Nu am plecat la Iasi. Inseamna ca nu o iubesc. Inseamna ca nu sunt capabil de asemenea gesture eroice? Inseamna, oare, ca nu sunt special? Da. Un mare DA. De maine incetez sa ma mai simt special.
Cred ca ma apuc sa ii scriu o scrisoare. La asta ma mai pricep. Cel putin asa imi place sa ma mint…
March 29th, 2003