Ok. Dupa 3 zile in care am mancat doar paine uscata si apa calda( paine prajita si ceai), ca am facut o intoxicatie alimentara de toata frumusetea, care m-a asezat cumintel in pat vreo 3 zile jumate… Deci, no food, no coffee – adica putina, ca oricum nu ii simteam gustul, no drugs – ca de-abia ma tineam pe mine, nu am reusit sa tin si tigara…
Avand in vedere ca la mine ziua incepe pe la 11 seara… dupa o zi de munca si dupa o cafea “ca la mama acasa”, nu ar trebui sa ma mir ca saptamana mea a inceput azi… Deh, m-as dezice daca as face altfel. Asa ca azi, cu sange in vene si cu ceai mult-mult in vezica, m-am decis sa ma duc si eu la munca. Am avut un chef nebun, asa ca m-am grabit tare-tare…
O floare … un zambet… si un gand curat….
Undeva intre sacru si profan mi-am cladit un refugiu pentru viitoarea data in care nu o sa fiu stapan pe mine. Cand am “freba”, delirez, ganduri, nuante, tergiversari… si sambata ma duc la Iris sa imi treaca tot… Am revazut azi-dimineata un rasarit tandru, cum nu mi-a mai curs de mult prin gene. Pleoapele aproape ca au clipit simultan cand am inceput sa exalt interior. Mi-am spus mie in soapta ca sunt un suflet hoinar… doar ca intr-o buna zi…
Compromisurile nu prea ma caracterizeaza. As merge pana intr-acolo incat sa spun ca nu ma caracterizeaca deloc. Mi se par absurde imprumuturile pe termen scurt de intuitie. Instinctul nu te tradeaza niciodata. Probabil ca tacamul pe care mi l-am asezat azi la masa nu trebuia sa fie alcatuit doar din impresii sterse cu dosul palmei. Ar fi fost bine daca as fi gasit si niste pahare aplatizate de trecerea timpului…