Dialog bovin

Despre cei cu limba lată

Se vorbeşte că, odată,

Tot păscând într-o poiană,

Boul o-ntâlni pe vacă.

Brusc le reveniră-n minte,

Dulci, aducerile-aminte,

Dar să facă pe eroul,

Vorba o deschise boul:

– Ţi-aminteşti, frumoasă Vineri,

Când eram şi noi mai tineri…?

Te-am văzut şi m-ai plăcut,

Când te-am vrut, te-am şi avut,

Iar te-am vrut, te-am tot avut,

N-ai mişcat, nici n-ai gemut…

Vaco…!

Vaca, foc de supărare,

Cu codiţa-ntre picioare

Fără nici-un chef de şagă,

Mai că începu să ragă,

Dar cu toată supărarea,

Stăpânindu-şi indignarea

Şi dorinţa de-a pleca,

Boului grăi aşa:

– Dragule, mi-aduc aminte,

Eram mică, fără minte…

M-ai văzut şi te-am plăcut,

Când m-ai vrut, m-ai şi avut,

Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,

Am mai vrut, n-ai mai putut…

Boule…!

Morala:

Dragii mei baieţi şi fete,

Ca să nu aveţi regrete,

Evitaţi, de-acum-nainte,

Partenerii fără minte.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *