Creierul… Confirmarea prejudecăților

Creierul natural (sănătos), în concret, pentru a-ți insufla siguranță evită să te facă să-ți dorești experiențe diverse de ceea ce tu ai trăit deja. Totuși, în ciuda voinței noastre, încetul cu încetul creierul influențat de “educația modernă” ne face pe fiecare dintre noi atât de metodici încât viața nu mai înseamnă o descoperire, ci doar o “infinită” repetare a ceea ce deja știm. În societatea de astăzi fiecare dintre noi întotdeauna va alege să facă doar ceea ce este ușor și ceea ce este obișnuit să facă.

“Creierul modern” nu are capacitatea de a percepe diferența dintre o realitate în totalitate imaginată și una într-adevăr existentă. Iar urmările sunt extrem de negative în viața fiecăruia dintre noi după cum este ușor de constatat.

“Creierul modern” nu are pârghii prin care să te facă să cauți adevărul, creierul doar îți confirmă prejudecățile pe care tu le-ai exprimat deja de-a lungul vieții cu privire la argumentele pe care ai reușit să le memorezi și pe care continui să le utilizezi în jocul social.

Pentru creierul fiecăruia dintre noi realitatea nu există, există doar o hipnoză personală a creierului pe care noi o interpretăm și o acceptăm ca fiind realitatea pe care o percepem.

Ceea ce pare a fi adevărat pentru tine poate fi în totalitate fals pentru o altă persoană cu trăiri, religie, cultură sau vârstă diferite. Fiecare individ percepe realitatea prin filtrele pe care le deține/cunoaște și pe care este nevoit să le suporte pentru faptul că sunt instrumentele propriul său creier, propriului sistem social.

Creierul omului pare evoluat doar prin prisma faptului că este frecvent comparat cu al animalelor. Din acest motiv prejudecățile cu privire la superioritatea omului modern constituie filtrul de bază prin care omul se conectează și prin care se opune sau se impune mediului înconjurător, dificultăților sociale.

Creierul omului modern funcționează în mare parte stimulat de trei filtre cognitive: experiențele anterioare; conceptele “cunoașterii”; scara valorilor. Oricare reprezentant al societății de astăzi își clădește o realitate proprie identică cu realitatea pe care i-o creează cele trei filtre cognitive pe care le-am menționat deja.

Trebuie să ne trezim și să înțelegem că nu ne este deloc bine și necesar faptul că orice am crede sau orice am face de-a lungul vieții să se limiteze doar la certitudinea că așa a trebuit să credem sau că așa a trebuit să decidem. Creierul nostru “modern” este de fapt inamicul nostru numărul unu fiindcă prin educația socială la care este supus a devenit extrem de artificial cu noi înșine. “Calitatea vieții” noastre de astăzi, din păcate, este condiționată numai și numai de calitatea artificială și intensitatea celor trei filtre din care ne-a fost construită propria gândire în anii de școală. Deciziile ne sunt condiționate sau mai bine spus luate când sub autoritatea prejudecăților cunoașterii sociale/științifice, când de prejudecățile valorilor artificiale moderne.

Fiecare dintre noi sub influența vieții artificiale are o “preferință” și o “metodă” prin care impune informații creierului. Unii folosesc mai mult imaginile, alții cuvintele de un anumit fel, sunetele sau logica dar, cei mai mulți, din “comoditate socială”, folosesc emoțiile și senzațiile de moment livrate de “Media informațională”. Iată angrenajul prin care am construit această Lume de bâlci.

Creierul modern elaborează o prejudecată în câteva secunde iar apoi tinde să și-o confirme prin argumentațiile care îi par convenabile. De aceea eu nu recomand nimănui să aibă încredere în “omul modern”. Creierul modern se străduiește de fapt să ne justifice deciziile pe care le ia și pe care noi trebuie să le urmăm. Fapt care, inevitabil, duce la erorile și eșecurile pe care le constatăm zilnic în societatea modernă de astăzi și, de multe ori, chiar în propria viață. Creierul omului modern iubește lucrurile repetitive, iubește rutina. Incertitudinea este cea mai mare amenințare la adresa creierului lumii moderne. Cu cât se înmulțesc incertitudinile cu atât scad performanțele creierului, existând chiar riscul blocării lui. Stresul tocmai acest lucru înseamnă, tendința de închidere, de blocare a activității cognitive. De ce are loc acest fenomen? Din cauza vieții sociale/artificiale moderne care se opune vieții naturale din sufletul nostru. Dacă în aparență pare complicat de a descoperi gândirea omului modern vă asigur că în realitate este destul de simplu. Prin urmare, pentru a înțelege vicisitudinile create de creierul oamenilor moderni, trebuie să știm că omul/creierul a evoluat luând decizii sub influența factorilor naturali de pe Terra, încercând să prevadă amenințările și recompensele prezente în mijlocul animalelor sălbatice și a intemperiilor meteorologice. Rezultatul: creierul (în concret) are vizibile probleme în a avea o proiecție a viitorului necesară supraviețuirii în sistemul social/artificial de astăzi fiindcă incertitudinile și amenințările de odinioară din natură prin care a evoluat de fapt creierul nostru/omului au fost întotdeauna de domeniul prezentului. Viața în natură ne-a clădit creierul într-un mod simplu, într-un sistem conceptual bazat pe deciziile și recompensele imediate necesare vieții naturale. Odată cu apariția vieții sociale/artificiale omul a devenit un personaj virtual. Așadar, suntem animale conduse de un sistem natural într-o societate cu idei și mofturi artificiale, care nu se mai gândește la nevoile organismului/vieții, ci doar la nevoile prejudecăților “personale” necesare vieții sociale moderne. Va urma.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *