În mitologia greacă, mai exact în cartea „Munci și zile” scrisă de Hesiod, Pandora a fost prima femeie de pe pământ, fiind creată de Hefaistos la ordinul lui Zeus care dorea să se răzbune pe Prometeu deoarece acesta furase focul sacru. Zeii i-au oferit Pandorei mai multe daruri: Atena a învățat-o să țeasă, Afrodita i-a dat frumusețe, Apollo a învățat-o să cânte la instrumente, Hermes i-a oferit darul vorbirii, al iscusimii cuvintelor și al înșelăciunii dulci. În final tot Hermes i-a dat nume: Pandora, adică ”cea care are multe daruri”. Zeus a prezentat-o pe Pandora fratelui lui Prometeu, Epimetheus care pe loc s-a îndrăgostit de ea, a cerut-o de soție, deși Prometeu îl avertizase să nu ia nimic de la Zeus. Drept cadou de nuntă, Zeus i-a dat Pandorei un ”pithos”, adică un borcan, un vas mare pe care frumoasa soție nu avea voie să-l desfacă dintr-un motiv necunoscut. La scurt timp după nuntă, Pandora, roasă de curiozitate, a deschis recipientul și atunci tot răul și nenorocirile un cotropit lumea. Expresia ”cutia Pandorei” își are originea în secolul XVI, când învățatul Erasmus din Roterdam, transcriind „Munci și zile” în latină a tradus greșit ”pithos” în ”cutie”.