… ma doare capul ingrozitor. Imi pierd si bruma de minte pe care o mai aveam. Unde mi-e cafeaua? De ce? De ce trebuia sa apeleze la santajul emotional din nou? De ce? Stie… Da. Stie ca e singura forma de santaj la care nu rezist. Cat de josnica poate fi? De ce inca o mai iubesc? Am rugat-o frumos sa nu se apuce din nou de baut. Am implorat-o. Nu. De azi inainte nu mai implor pe nimeni. Nu mai rog pe nimeni. Sa va ia naiba de oameni. Frumoasa mea, de ce iti faci rau singura? De ce nu intelegi ca te iubesc? De azi nu mai va inghit toate scancetele de copii parasiti. Va e greu? La naiba cu voi. Si mie imi e. Ce greseala am facut, iubito ca te-am lasat sa ma sanjatezi… ce greseala… de azi nu mai suport toate ambitiile voastre de doi lei. Oameni de duzina ce sunteti. Unde, dumnezeule, mi-am aruncat tigarile? De maine inchid cerul… de maine nu ii mai ascult glasul. De maine n-o mai sarut noaptea cand doarme. Unde mi-am pus bricheta? Trebuie sa fumez. Tre-bu-ie! Simt ca imi pierd mintile. De ce tu, iubita mea, de ce tu? M-am saturat sa primesc lovituri de la cei pe care ii las sa se apropie de mine. M-am saturat sa ii lovesc sa se indeparteze. Voi nu intelegeti ca imi place singuratatea? Nu intelegeti ca mi-e bine? Nu. Nu mai vreau. Nu mai rezist. Maine o rog sa isi stranga lucrurile si sa plece. Sa plece cat mai departe. Ii dau si bani. Doar sa plece…
– Iubito, vino in pat… te rog…
Undeva, intr-un colt intunecat al camerei, ea sta si plange tacuta pe scaun. Si-a dat seama ca a gresit. A inteles cand a vazut ce a scris pentru ea. Doar el era capabil sa-i scrie ceva atat de dureros. Isi aprinde tigara si o stinge imediat cu un gest nervos. Apasa mucul de tigara pana se arde la degete. Intr-un mod straniu, isi da seama cat de mult l-a ranit. Si in mintea ei, merita sa sufere si ea…
-Tu nu intelegi ca nu te iubesc? Nu te iubesc asa cum vrei tu. Nu pot sa iti mai spun “iubitul meu”. Te iubesc. Te iubesc enorm de mult. Dar nu “asa” cum vrei tu. Trebuia sa ma lasi acolo. Trebuia sa ma lasi in lumea AIA! Nu trebuia sa imi arati ca se poate trai si altfel. Tu nu intelegi ca nu vreau sa traiesc altfel? Eu te iubesc pentru ca m-ai scos de acolo. Te iubesc pentru tot ce ai facut pentru mine. Pentru tot ce m-a invatat. Dar nu te iubesc “asa” cum vrei tu. Intelege… isi sterge cu maneca bluzei lacrimile care mor, una cate una, pe obrazul ei. Isi mai aprinde nervoasa o tigara. Pe asta are sa o savureze. Stie ca poate fi ultima in compania lui…
– Iubita mea, vino in pat… te rog…
– Esti nebun? Tu nu intelegi ca nu te iubesc? Cum sa vin langa tine? Crezi ca eu sunt atat de curajoasa sa te privesc in ochi si sa iti spun ca nu te iubesc? Spune-mi? Chiar crezi?… nu ti-ai dat seama ca doar tu ma crezi puternica? Nu ti-ai dat seama ca doar tu ai crezut in mine? Doar tu… vocea ei tremura din ce in ce mai puternic. Inima incepe sa ii bata din ce in ce mai puternic… De ce crezi ca prefer sa stau pe intuneric? Nu am curaj sa te privesc in ochi. Nu sunt atat de puternica. Intelege…
– Iubito, te rog… vino in pat… imi spui dimineata ca nu ma iubesti… imi spui dimineata ca vrei sa pleci. Imi spui dimineata ca vrei sa lasi totul in urma. Te rog. Vino in pat…
– Tu chiar nu pricepi? Tu esti un inger. Eu sunt pamanteana. Niciodata nu voi putea ajunge in lumea in care tu deja ai intrat. In lumea aceea in care tu te integrezi atat de bine. Intelege. Te rog. E mai bine sa plec. Sa plec acum. Nu intelegi ca nu pot sa te mai privesc in ochi. Nu dupa tot ce ti-am facut. Iti datorez atat de multe. Tie iti datorez totul. Dar intelege ca nu te iubesc. Nu “asa” cum vrei tu. Nu meriti sa te fac sa suferi in fiecare zi. Iti multumesc ca m-ai scos de acolo. Iti multumesc ca m-ai invatat sa vad lucrurile altfel. Dar intelege ca nu te iubesc. Nu “asa” cum vrei tu. Nu “asa” cum ma iubesti tu…. cu mana-i tremurand de nervi, isi aprinde inca o tigara. Trage un fum puternic si stinge tigara. Se joaca nervos cu medalionul de la gat, medalion pe care el il daruise cand s-au mutat impreuna. Trebuia sa simbolizeze ceva frumos. Trebuia sa simbolizeze ceva pur. Gesturile precipitate ii tradeaza nervozitatea. Rupe medalionul si il arunca nervoasa pe podea. Stii ce? Cred ca plec… asa e cel mai bine. Nu. Nu te iubesc. Nu “asa” cum vrei tu… se ridica de pe scaun si incepe sa se imbrace. Pastreaza-ti bluza. Nu vreau sa am nimic de la tine. Nimic care sa imi aminteasca…
– Iubito, te rog…nu pleca… nu in noaptea asta… spune-mi ca sunt un tampit. Ca te-am ranit. Spune-mi ceva sa pot sa te urasc maine dimineata. Spune-mi ca din cauza mea pleci. Ca nu te iubesc… dar nu pleca… nu in noaptea asta… spune-mi ca ti-ai gasit pe altul… spune-mi ca sunt un nemernic… injura-ma… dar nu pleca in noaptea asta… nu asa…
Cu ultimele eforturi, isi strange hainele intr-un rucsac, il scruteaza cu privirea… ce bine ca e intuneric in camera… deschide usa. Da. E mai bine sa plec. Nu te iubesc “asa” cum vrei tu. Nu te iubesc “asa” cum meriti… noapte buna… ingerul meu…noapte buna
1 comment for “another love story (part II)”