Mă chemi pe aeroport și mă aștepți pe Facebook?

În străinătate, rudenia e complicată. Uneori imposibilă. Aveai, în țară, un unchi. Te duci la el, „afară”, și vezi că nu-l mai ai. Te-a chemat, dar, din smerenie, te lasă înplata Domnului. Situația e valabilă cu orice grad de rudenie. Frate, mătușă, văr de-al treilea, cumnat din a cincea căsătorie. Nu contează. De fapt, am formulat greșit. Nu contezi. Nu mai contezi pentru ei. Nu știi că nu contezi până când te hotărăști să contezi pe ei. Te cheamă, unii, în UK. Și-au făcut, acolo, o situație. Se laudă cu ea. Îți promit ajutorul. Abia când ajungi vezi că, de fapt, situația e albastră. Rubedeniile cu discurs ademenitor dispar fără urmă. Nu mai dai de ele câteva veacuri. Sau dai, dar pe internet. Poți să-l ignori, poți să fii politicos („N-am reușit să te găsesc în ultima vreme”) sau să i-o zici mai verde („Băi imbecilule, am stat ca un bou pe aeroport și tu apari după două luni? Păi, mă chemi cu avionul și mă aștepți pe Facebook?” Mă rog, variante de comunicare specific românești, dar întâmplate în real, nu în virtual. Probabil că aici se află problema. O mulțime de rude binevoitoare te cheamă pe mail. Sau, cele mai apropiate, pe mess. Nicio problemă. Mergi la sigur. Ți-au găsit de muncă. Și asta e puțin spus. Nu de muncă, ci de cules cireșe. Mai exact, o singură cireașă. Cireașa de pe tort. Ele, rudele, au deschis drumul. Tu vii să culegi aplauzele. Totul e să iei un avion, un tren, un autocar, un autostop, o motoretă Mobra, o bicicletă Ukraina cu două portbagaje (față-spate), cu o singură viteză și cu lanț rusesc (în sfârșit, nu contează modul de deplasare), și să ajungi în UK. Din secunda doi rudele se ocupă de tine, fiindcă de aceea sunt rude, ca să formeze un clan, o forță de influență, o structură indestructibilă, menită să te protejeze. Abia sosit, nu cunoști pe nimeni. Ele, rudele, cunosc pe toată lumea. Uneori, această formulă funcționează. Nu se pleacă în străinătate aiurea, se pleacă în grupuri organizate, pe familii, pe sate, pe văi (Valea Izei, Valea Jiului, Valea Plângerii), pe munți (Muntele Mic, Muntele Semenic, Munții Bârgăului de jos, de mijloc și de sus) sau pe regiuni istorice („Băi, care sunteți din Maramureș, ne vedem la Paris, pe lângă Stade de France,  ăilalți, de prin Bacău sau de la Craiova, mai pe la italieni, în livada de vișini”). Alteori, formula nu funcționează. Ajungi în UK ghiocel și îți dai seama că ești conopidă. Normal că ești supărat. Doar ești supă. Și n-ai nici măcar condimente. Welcome in UK, brother.

Comments

comments

  1 comment for “Mă chemi pe aeroport și mă aștepți pe Facebook?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *