Superb…. Mi-am incarcat bateriile pentru urmatoarele luni. Pentru o seara am lasat tot in urma. Dureri, taceri absudre, neintelegeri acute, ganduri absinte. Si am fost sa il ascult pe Cristi.. Imi era dor de el. Imi era dor sa simt ca imi curge viata prin vene. Imi era dor sa plang …. cand simt ca… atunci cand noi nu vom mai fi…va veti aminti… ca a fost odata… un stil de viata. O mentalitate. De invingatori. O singura persoana a lipsit in seara asta. Si ar fi fost o seara perfecta. Dar nu conteaza. Mi-am amintit de oameni. De prejudecatile lor. De abordarea pe care o folosesc in viata de zi cu zi. Nu vreau sa il elogiez pe Cristi, nici Iris. Ci vreau sa elogiez o mentalitate, un “raison d’etre” al fiecaruia din noi…
Uneori ne murdarim cu imbecilitatea celorlalti. Alteori cu propria neputinta. Dar in seara asta mi-am amintit de ce ma incapatanez sa cred in visele mele. De ce ma incapatanez sa iubesc. Sau sa cred in oameni. De ce m-am incapatanat sa imi urmez visele, oricat de greu ar fi. Probleme sunt peste tot. tine de noi sa le depasim. Aveam nevoie de o seara ca asta. In ultimul an am trecut prin multe. Unele mai bune. Altele mai putin bune. In seara asta mi-am amintit de ce am iertat tot. Pentru ca vreau sa fiu liber. Oricat de incorsetati am fi in societate… eu risc oprobriul public….
Respect. Libertate. Ambitie. Speranta. Toate intr-o seara. Toate “impachetate” intr-un concert. Nu poti sa nu plangi cand il auzi pe Cristi Minculescu multumind oamenilor ca exista. Bucurestenii l-au primit cu sufletele deschise. Asa cum doar adevaratii oameni stiu sa o faca. Cateva mii de voci cantand la unison: “vom ramane impreuna mereu”. Ma bucur ca am facut parte din acei oameni. Ma bucur ca am reusit sa imi salvez unele vise. Pe altele le-au calcat oamenii in picioare. Dar important e sa ramai sincer cu tine insuti. Si sa nu uiti de tine. Timpul e dusmanul cel mai puternic. Dar tine de fiecare din noi sa ne urmam visele. Nu e usor. Uneori pentru un sarut trebuie sa duci lupte seculare… alteori un zambet poate sa iti aline sufletul. Si in seara asta mi-am adus aminte de toate astea. De ce? Am fost la Iris…