La un semn se dă sentința și ciocanul bate tare,
Se rostesc pedepse grele, toate cu executare!
S-a lăsat tăcere-n sală și pe hol-forfotă multă,
Iar suporterii de p-afară fac mătănii și exultă.
-“Tu ești Victor?”
“-Da domniță!”
“-Nu ți-e dor de vărul tău? Nu ți-e dor să stai cu dânsul la o tablă la bulău?”
“-Orice gând aveți domniță și oricum împărțiți anii, Să nu-l luați de lângă mine pe fratele meu Giovani”
“-Nu-l iau Victore, am grijă, șezi frumos și fii pe pace; Patru ani am să-ți dau ție iară frac-tu șase face”
“Mai sunt niște ~luni acolo, însă astea sunt detalii….”, Cad pe gânduri dintr-o dată, amândoi frații Becali…
Cum o să-i primească lumea și băieții de acolo?
Oare vor putea să-i scuipe și pe ei ca pe Manolo?
Vor putea să-i mai înjure, vor putea să-i mai jignească
Cum făceau fiind afară și cu țara românească?
Următorul la “tribună” în papucii lui cu Steaua
Vine arogantul Meme fredonând în gând maneaua.
Dar acum, de doar două versuri, el aminte își aduce:
“Urca mamă sus la cruce să vezi duba cum mă duce”
-“Tu ești Stoica? “Eu sunt doamnă, să mă duc lângă patron?”
-“Du-te, dar să-ți iei cu ține și cutia de carton
Și să știi că-n pușcărie n-o să poți lovi suporteri
Nici nu vei putea cu vorba să-i jignești ca pe reporteri
Că acolo nu ai pază să te apere că-n lojă!
Și te-or tăvăli băieții după ce te-or da cu ojă;
Se vor bucura de tine, toți voinici unul și unul,
Așadar ai mare grijă dacă vei scăpa săpunul.
Da să urce Pădureanu, dar se mișcă mai greu moșul;
Și-nainte urcă Borcea în sacoul lui cel roșu.
Se căznește să stea țeapăn și să nu își piardă firea;
Dar îi tremură tot corpul de chiar zici că e Șhakira.
-“Tu ești Borcea?” “Eu sunt doamnă” “Şase ani îți dau și ție,
Că te-așteaptă în celulă nașul tău de cununie!”
-“Daţi-mi doamnă” zise Borcea grav, cu toată importanţa
-“Că oricum, mi-am făcut viză de flotant, lângă Constanţa”
Însă vestea îl dărâmă mai ceva că un tsunami
Știe că la Poartă Albă nu e chiar ca la Miami.
Parc-ar luă niște pastille, ar mai bea niște mercur
Fiindcă știe ce-l așteaptă și va fi iubit în…
-“Copos George. E în sală? Trei ani și opt luni. Primești?”
-“Da primesc răspunse Copos, “Doamne cât de darnic ești!
Azi e pentru prima dată după mult, foarte mult timp
Când primesc ceva degeaba și nu dau nimic la schimb
Și nu vreau să par ironic nici să fiu fără obraz
Însă mă oftic că Borcea a primit cel mai mult azi
Doamnelor judecătoare dacă spuneți că vă pasă,
Fie-mi cu îngăduință să opresc căldura-n casă”
Deși atmosfera-i tristă acum râde toată sala
-“Nu fiți răi, știți cât consumă? pe așa vreme centrală?
Și mai am o bucurie de mă dați lângă Calatis
Patru ani de-acu-nainte o să am trei mese gratis.
-“Onorată asistență sincer să vă spun ce mă mai doare…
Că voiam să-l pun pe Naşu președinte de onoare”
-Se-mbunează doamna Strâmbu, zice blând, privindu-l tandru
-“Fiti pe pace domn Popescu, vi-l aducem și pe Sandu
E și Copos, e și Borcea, Becali avarul și frații
Puneți bazele acolo, unei alte federații
Vei putea juca și-acolo tot fundaș. Că erai tare;
Și-o să simți destul de multe… intrări prin alunecare.
Pleacă abătut Popescu, plin de gânduri de tot soiu,
După el urcă în boxă securistul de Nețoiu.
“- Onorată asistenţă am greșit. Sunt vinovat!
Dar stați numai să îl aflu p-ăla care m-a turnat!
Nu mă sperie pedeapsa însă e umilitor,
Un mic turnător, să-l toarne pe un mare turnător
Dar îl dibuiesc eu p-ăla, care-a vrut să-mi facă felu
Și o să-l urăsc o viață, ca Sandu pe Mititelu
După ce m-a votat lumea, prin Prejoi și prin Sadova
Să ajung să-mi râdă-n față, securiștii din Craiova ?
Nu mă sperie pedeapsa, că mă știu un tip corect
Cel mai mult mă deranjează… lipsa asta de respect”
Astfel pleacă și Neţoiu îndelung privind în van
Și cu ajutor din sală, urcă-n boxă tata Jean.
-“Luați loc domnul Pădureanu, dumneavoastră sunteți Lordul?”
-“Eu eram, însă acuma nu mă mai ajută cordul.
Am îmbătrânit domniță, vremurile s-au schimbat,
Nu mai sunt oameni de bază… n-ai cu cine face-un blat!
Și mi-e rău distinsă doamnă, îmi e rău, vă spun pe bune
Nici la blaturi cu Ceahlăul n-aveam astă tensiune”.
Iar ședința se încheie, plină-i sală de reporteri,
Sărbătoare națională este azi pentru suporteri.
Însă văd că sunt mulți oameni, cărora le pare rău
Că de mâine inclupații vor ajunge la bulău.
La Jilava, la Craiova, la Ploiești sau chiar la Poarta
Dragi români, în cazul ăsta, sincer ne merităm soarta
Bine că-i vedeți pe ăștia niște Sfinți fără de vină!
Și-l băgați în pușcarie p-ăl de fură o găină!
Bine că-i susțineți p-ăștia, care fură milioane
Și îi condamnați pe unii pentr-un pumn în stadioane!
Pe cei ce le plângeți soarta și tot spuneți că vă pasă,
V-a-ntrebat cândva Giovani dac-aveți pâine pe masă?
Iar pe cei, care susțineți, că e greu în pușcarie,
V-a-ntrebat Victor Becali, dac-aveți bani de chirie?
Pe cei cărora, pe Copos, îl deplâng că și-a luat plata…
V-a-ntrebat vreodată George, de-aveți cu ce plăti rata?
Pe cei ce-l susțin pe Meme, care tot bagă fitile…
V-a-ntrebat vreodată Stoica, dac-aveți bani de pastile?
Mai lăsați televizorul și nu mai susțineți hoții !
Să infunde pușcăria că o merită cu toții !
Și nu vreau să semăn teamă, nici nu vreau să te-nspăimânt,
Astăzi i-au închis doar p-ăștia, dar afară câți mai sunt?
Prin partide, prin comisii, prin poliție și prin țară?
Sunt destui hoți din păcate și-ăștia încă sunt afară .
Nu le plângeți voi de milă. Nici ei nouă nu ne plâng,
Ori o să muriți de grijă, cum mor câinii de drum lung.
Vă mai scriu ultima strofă. S-o rețineți pe de rost…
Cine îi susține p-ăștia ori e hoț, ori este prost!
Gata. Asta-i poezia. Dar mai am un vers și-nchei,
Cui îi pare rău de ăștia să se ducă după ei!