Un prieten m-a rugat, ca atunci când voi veni de la serviciu, să trec pe la atelierul de reparație a ceasurilor și să iau ceasul deșteptător pe care el l-a lăsat acolo cu vreo câteva zile înainte. Mă duc, iau ceasul și mă pornesc spre casă. Mergând pe drum, îmi aduc aminte că acasă nu am chibrituri, așa că intru în magazin să cumpăr, dar deoarece nu aveau cutii de chibrituri simple, am luat o cutie industrială (mare, de 1000 de chibrituri). Merg mai departe, pe drum un domn mă roagă să-i dau un foc, scot cutia, îi dau să aprindă țigara. S-a uitat omul la mine, dar nu a zis nimic. După asta, mă întreabă cât e ora, nu am să uit niciodată privirea lui, când am scos din buzunar ceasul deșteptător.
1 comment for “Ceasul deșteptător”