Category: Poezii

Romanian Poetry

O seara fara tine

O amintire sta sa cada dintr-o lume sfaramata de o spada… Incolaceste-ma ca pe ultimul fum dintr-o tigara, sfideaza-mi spiritul inlantuit… in noaptea asta timpul l-am incremenit. Un orb isi scrijeleste pe retina un cer multicolor si… orbecaind… ii cere mangaierea… Ce neagra s-a facut tacerea Read more →

După atâţia ani

După atâţia ani Habotnici, enigmatici şi mai lucizi ca niciodată căutam acele chei pentru a deschide câte-o poartă în spatele căreia se ascund alţi habotnici, enigmatici dar poate mai puţin lucizi. Se-ntrezăresc câteva umbre ce pun stăpânire pe o mică parte din cealaltă omenire. Iar peste toate astea noi trecem habotnici, enigmatici şi mai lucizi ca niciodată. Read more →

Din vreme

Dezgoleste-ti sanul drept De inutilele-mi greseli rastalmacite din absurd. Un asfintit de salbe de crispare si zborul desenat printre hotare e tot ce am. Aduna-ti timpul nesecat din vorbele-mi ucigatoare si lacrimile ce-ai varsat cand nu simteam ce mult te doare.   Read more →

Despre tine

Despre tine Pe-o fila din postav alerg mii de cuvinte. Si totusi, rasaritul tau e mai senin. Cand inmultesti andivele din buzunar cu pleoapa de ti-am sarutat-o ieri, la miazazi, si cu o cafea cernuta si neasternuta, ai sa observi cum ochii mei danseaza rupti din tine. Read more →

Daca vii….

Catre un drum cu pietre mici si dese un freamat dintr-o bocceluta iese. Iti vad privirea cum fugara, se-ascunde dup-un nuc, prin ceata de afara. Daca vii acasa te asteapta, tras la sorti un suflet ce-ti deschide multe porti. Cand ai s-ajungi, sa cauti cu mirare minutul noptii viitoare. Cand ai sa vii… Am sa te-astept. Cu-n mic ansamblu desuet… Read more →

Lucruri simple…

Pe-acorduri fine de chitara, pierdut prin fumul de tigara te-nvalui printre versuri scurse-n ceara. Te scurgi prin mine intr-o lume privata de cuvinte si de nume. Cutume largi intoarse spre apus si implinirea ce tu mi-ai adus. Ferestre, usi, dorinte parnasiene ale unor ingeri sedusi si-un vals dansat tarziu in noapte. Te regasesc in soapte asezate peste soapte. Read more →

Intr-o dimineata…

Imi tesi o raza ca pavaza, dezmierdata, dar pe faza, atunci cand linistea necheaza si-mprastie petale dintr-o vaza. Si pic cu pic ca din nimic mi-asterni o mangaiere intr-un plic. Si un sarut dar nu prea mic mi-aluneca in san din polonic. Si, ce sa-ti zic? Te iubesc. Cam pan’ la cer. Si mai un pic… Read more →