Cartea Elitelor

Nu o să fac public nimic din ce am simțit sau văzut.

Cartel

De ce ”Cartea Elitelor”? De ce, după atâtea ”Who’s who”-uri și ”Enciclopedii ale personalităților” – care bântuie prin cultura românească postrevoluționară – mai trebuia încă una? Desigur, nu voi formula un răspuns tranșant. Dar îi voi aminti dragului meu Cititor, că s-au mai vânturat peste sufletul nostru și alte trufașe titluri, precum: ”Primii 10 milionari ai României” sau ”Cei 100 de magnați din România” ori ”Cei mai bogați 300 dintre români” etc.etc.

Orgoliu și avere. Averea, ca formă absolută a puterii. Puterea conturilor bancare cu șapte și opt zerouri. În euro. Puterea, ca drog. Drogul, ca un factor mutagen cumplit. De aici, mutațiile monstruase apărute treptat în caracterul unor oameni, în comportamentul lor, în gândurile lor, în faptele lor.

Am întâlnit astfel de oameni care, drogați de puterea ocultă a banilor – câștigați în doar 10-15 ani de combinații, aranjamente și oportunități – au uitat să mai zâmbească, nu mai știu să iubească, le-a dispărut simțul umorului: tu le spui un banc, iar ei rămân stană de piatră, privind prin tine ca prin sticlă.

Am cunoscut oameni foarte bogați, care se exhibau copios pe micul ecran sau prin coloanele de presă, stâlcind impardonabil limba română, sau debitând cele mai ridicole banalități, cu aerul unor înțelepți de carton.

Știu vreo câțiva oameni, din ”top 300”, care duc o viață de familie uscată, aridă ca un nesfârșit pustiu spiritual.

Ei nu mai iubesc, ei fac sex. Ei nu mai au prieteni, ci parteneri de discuții, de afaceri, de golf. Ei nu mai au timp să privească o floare, sau un răsărit de soare, ori cum se hârjonesc câțiva copii în parcul de peste drum, sau zborul blând al unei turturele. Nu mai au timp pentru astfel de lucruri insignifiante. Au inventat chiar și un slogan, care a făcut deja carieră internațională: Timpul costă bani.

Precizare: Să nu se înțeleagă nicidecum, din cele spuse mai sus, că detestăm averea, banii și puterea banilor. Că avem un dinte împotriva oamenilor bogați și foarte bogați. Dimpotrivă, dispunem de tot respectul pentru averea personală a oricui, pentru banii strânși – centimă cu centimă – în fastuoase conturi bancare, întrucât reprezintă rezultanta firească a tuturor succeselor noastre, a unei munci oneste și îndârjite, a unui efort intelectual, fizic și spiritual diseminat de-a lungul multor ani din viața noastră. Respectăm puterea tezaurizata în conturile ”top 300”. Dar respectul nostru apare numai acolo unde și numai atunci când strălucirea averii este însoțită musai de inteligență, de imaginație, de forță spirituală și, mai ales, de cinste. Am considerat binevenită această precizare.

Așadar, un grup de oameni de cultură, de știință și de artă, în bună parte din cadrul Universității București, al Institutului Cultural Român și al Societății Academice Române – dar și din alte respectabile instituții – s-au gândit să elaboreze o ”Carte a elitelor”. Să demonstreze că, în România contemporană, există în cap, în minte și în suflet. Seiful lor, cu uriașe averi, se află nu în somptuase bănci, ci în statura ilustrată a personalității lor. În universul lor spiritual care este așezat la temelia propășirii unui întreg popor. Ei sunt ”partea cea mai distinsă, cea mai valoroasă a unei societăți” – așa cum sunt definite elitele în Noul Dicționar Universal al Limbii Române, ediția 2006. Ei sunt piscurile din meseria lor: profesori universitari, magnați, notari publici, producători de medicamente, constructori de case, scriitori, economiști, muzicieni, avocați, ingineri, ziariști, generali, parlamentari, medici și bineînțeles, oameni de afaceri. Aceștia toți se regăsesc în paginile unei cărți de excepție: ”Cartea Elitelor”.

O ”carte”, ca un album al nobleții profesionale.

Articolul de față studiază modul în care acestea și-au exercitat dominația într-un moment sau altul al istoriei.Conceput ca un demers multidisciplinar, articolul prilejuiește întâlnirea reprezentanților unor generații diferite și confruntarea experienței unora cu distanța critică a celorlalți, constituind astfel un ghid practic în studiile recente de istoria, sociologia, științele politice și de management al elitelor.

Culturală, geografică și chiar escatologică pentru istorici, mobilitatea elitelor e structurală pentru sociologi, redefinind raporturile dintre categoriile sociale, dintre pozițiile și dispozițiile actorilor sociali sau dintre generații. Pentru politologi, mobilitatea este în primul rând mod de acțiune și de organizare, situare strategica față de un obiectiv pornind de la o viziune asupra lumii sau de la o ideologie.

În urma unui asemenea demers, rămân, implacabil, patru categorii distincte: învingători, învinși, admiratori și clevetitori. Tu, Cititorul meu drag, în care tabără te regăsești?

Comments

comments

  2 comments for “Cartea Elitelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *