Buna dimineata, e frumoasa viata! Cand te lasi sa fii ceea ce esti si nu te indepartezi de inima ta. Cand te trezesti dimineata zambind, cand vorbesti cu bucurie despre ceva, cand stai langa copilul tau si asculti ceea ce-ti spune, cand sotul/soata te tine de mana si te priveste in ochi… Cand faci ceea ce ti se potriveste.
Daca iti conditionezi fiecare gest, fiecare decizie de ce spun mama/tata/sotul/prietenii/seful/societatea, iesi din tine. Incepi sa te transformi in ceea ce vor altii sa fii. Nu esti autentic. Nu esti tu. Si nu esti prezent. Poti fi prins intr-un job care tuturor li se pare perfect. Poti avea o afacere prospera. Poti fi parte a unei familii invidiata de privitori. Poti straluci pe cele mai mari scene. Dar daca toate astea nu vin din tine, din inima ta, sunt degeaba. Iti hranesc numai EGO-ul.
Iar orgoliul tau este suma convingerilor din trecut, a jocului impus de societatea de azi. Am fost invatati sa concuram, sa-i lasam pe ceilalti in urma noastra, sa calcam pe cadavre-daca trebuie, numai pentru a ne putea uita de sus, dintr-o casa mai inalta. Am fost invatati sa nimicim, pentru un loc in fata. Am fost invatati sa uram, sa fim autoritari. Ni s-a spus ca blandetea, bunatatea nu dau bine. Te fac vulnerabil. Am fost invatati sa fim tristi, ca sa nu-i deranjam pe ceilalti cu bucuria noastra. Am invatat jocul diplomatiei, al politetii de complezenta. Raspundem la telefon din obligatie, nu de placere. Salutam cu ochii in pamant, fara o privire, fara un zambet. Ne sarutam la venire si la plecare, fara ne atingem.
Si am uitat cat de minunata e o imbratisare puternica, din suflet. Cata nevoie de apropiere avem. Cat de mult conteaza pentru noi sa fim atinsi, mangaiati, sarutati, tinuti in brate.