Subţire, drept, frumos croit,
La chip de soare, vânt, pârlit,
Pe păr, pe scurte negre plete,
Lumina pune luciu, pete.
E bun cum e o buruiană
Cu care oblojim o rană.
Spun unii că ar fi fudul
Şi au dreptate îndestul:
Fudul el trebuie să fie,
Când poartă floare-n pălărie!
Cămaşă albă, albi iţari,
Mijlocul strâns într-un şerpar
În care ţine un amnar,
Tabac, custure cu prăsele
Şi-o pungă zdravănă de piele.
Opinca strânsă pe picior,
Şi mersul lui e mers cu spor.
Nojiţele – cruciş pe glezne
De-aceea el se mişcă lezne.