Am stat si m-am gandit bine , si am ajuns la concluzia ca aceasta foaie este singura
modalitate de a “rezolva” situatia unei eventuale discutii pe care am putea-o avea in
aceste momente.
Crede-ma, e mult mai bine sa lasi totul asa si sa nu incerci sa ma faci sa vorbesc,
pt ca daca deschid gura, it’s going to be word vomit, & you’re not going to like what
you will hear. Ma stapaneste o farama de ratiune, faptul ca nu am nici un drept, si
ca – imi place sa cred, cel putin – nu sunt si nu vreau sa fiu badaranca.
Te rog nu pune gaz pe foc…You know i like to share with you, dar totul pana la durere
si alte rude de-ale ei..Iar daca deschid gura acum, o sa-ti impart mai mult decat destul
din ce simt eu, si crede-ma, NU vrei sa te simti cum ma simt eu acum…
Ai aici cartea, CD-urile tale, si poza, pe care mai bine o iei
inapoi – trust me, e mai bine decat sa arda impreuna cu felicitarea.
Point me to my things, and i will be out of your house & life as soon as possible.
In cursul zilei de azi vei primi un mail cu un word attached, in care exista niste
“lucruri” de care vreau sa iei cunostinta, nimic mai mult. Nu astept raspuns la el.
E doar o “particica” din mine pe care nu ai cunoscut-o niciodata. Mail-ul spune restul.
Nimic altceva nu mai conteaza in acest moment, un motiv in plus pt care sa nu incerci
sa-mi “explici” nimic.
Chiar daca mail-ul o sa-l primesti dupa, foaia asta e “ultimul cuvant” daca vrei sa-i
zici asa, iar ultimul cuvant e adio…