A hacker who has learned what to make, and not just how to make, is extraordinarily powerful.
În timpul liceului mi-a plăcut foarte tare să particip la InfoEducaţie. (Pentru cine nu ştie, la InfoEducaţie vin elevi de liceu din toată ţara să-şi prezinte proiectele software personale – în general aplicaţii web, software utilitar sau educaţional.) Mi se părea extraordinar să pornesc de la o idee şi să construiesc ceva “complet” – adică să funcţioneze dar să şi arate bine, să fie uşor de utilizat dar şi suficient de complex, documentaţie, identitate vizuală, etc. În plus era foarte incitant (şi înfricoşător!) să prezinţi un demo în faţa juriului şi a altor 50-100 de concurenţi gata să te îngroape cu întrebări răutăcioase şi feedback negativ. 🙂
Ca participant cred că am văzut peste 100 astfel de prezentări şi la multe încă îmi aduc aminte cum arătau şi ce făceau.
După liceu am continuat să merg la InfoEducaţie, însă ca membru al juriului. Am fost invitat şi la alte concursuri similare – InfoMatrix şi Unirea – şi de fiecare dată am participat cu plăcere. De partea juriului am mai văzut încă vreo 250 de lucrări şi am început să observ nişte patterns.
Sunt câteva idei de proiecte neinspirate care se repetă an de an la aceste concursuri. Am scris blog post-ul acesta ca să te conving să le eviţi cu orice cost, să nu cumva să te atingi de ele! 🙂
Indiferent de ce idee de proiect îţi alegi va fi la fel de greu să o scoţi la capăt. Dacă tot trebuie să munceşti la fel de mult şi să pui suflet la fel de tare, de ce să nu lucrezi la ceva inspirat?
1) Site-ul liceului
De la site-uri statice şi până la admin panel pentru actualizarea listei de directori care au condus instituţia de învăţământ, site-ul liceului este o idee foarte populară. Uneori site-ul ajunge să înlocuiască versiunea oficială (construită de un elev mai mare, tot pentru un concurs), însă din păcate nimănui nu-i pasă. Când ai intrat ultima oară pe site-ul liceului tău?
2) Catalogul virtual
Web-based sau cross-platform desktop app, notificări prin SMS, rapoarte PDF, criptografie şi nivele de acces, catalogul virtual îţi permite variaţiuni nelimitate şi un pretext să implementezi orice îţi trece prin cap.
Sincer nu înţeleg de unde izvorăşte atât interes pentru cataloage. 🙂 Mie mi se făcea rău când le vedeam.
3) Pădura spânzuraţilor, Arbori binari, Planul înclinat, etc.
În categoria aceasta intră toate proiecte software care îşi propun să prezinte un subiect din programa şcolară într-un mod interactiv. E un fel de referat, dar software. Problema lor este că au o aplicabilitate foarte limitată – suplimentează nişte pagini de manual peste care treci la clasă într-o săptămână.
4) Music Player
Inspirat de Winamp, facilitatea principală oferită de această aplicaţie este schimbarea skin-ului. Pe locul doi: actualizarea automată a status-ului de Messenger. Ideea îţi permite să-ţi etalezi gusturile muzicale în faţa juriului atunci când faci demo. (Dar asta e cu două tăişuri. :P)
Problema la Music Player este că nu convinge pe nimeni, nici măcar pe autor, că e o alternativă mai bună.
5) Blog
Foarte clar ce-i de făcut, ideea de blog engine este populară şi de fiecare dată abordată la fel. Pentru că autorul nu este la rândul lui blogger, cea mai unusable secţiune este de obicei cea în care trebuie să redactezi post-uri.
Acest notepad.exe al aplicaţiilor web nu-ţi permite să te diferenţiezi decât prin câte features din lista standard ai apucat să implementezi.
6) CMS, Site Builder, 3D Game Engine
În această categorie intră “platformele”, sau chestiile care încearcă să rezolve o problemă generală precum construirea unui site sau a unui joc. De obicei acestea sunt lucrări foarte “grele”, adică autorii au investit extrem de mult timp în ele şi au dat dovadă de multă pricepere tehnică. Efortul este impresionant şi de lăudat.
Să faci o platformă nu e o idee rea în sine, însă orice platformă de succes are la bază o killer application. O platformă este bună în măsura în care aplicaţiile pe care le permite sunt bune. Aici cele mai multe proiecte lasă de dorit. Site-ul contruit de site builder este foarte limitat, sau din multitudinea de jocuri pe care game engine-ul tău o permite nu poţi demonstra nici unul.
Problema mea cu ideile de mai sus este că sunt pur didactice, pur exerciţiu, că nu au aplicabilitate, că nu îşi propun să convingă oameni reali să le utilizeze. De multe ori elevii nici nu se gândesc serios la ce să lucreze. Pur şi simplu aleg o idee “default” şi încep să codeze.
Atunci când începi un proiect personal ai ocazia să faci un exerciţiu foarte profund – să cântăreşti greutatea unei idei, cât de ambiţioasă e, cum se diferenţiază, cui i-ar păsa, ce audienţă are, cum inovezi, de ce îţi pasă ţie, şamd. Întrebările acestea sunt foarte grele iar la multe nu vei avea răspunsuri, însă numai exerciţiul de gândire te va face să priveşti altfel lucrurile. Există idei care îţi merită întreaga atenţie, care te pasionează şi pentru care eşti dispus să depui efort şi suflet. Găseşte-le.
Voi aţi participat vreodată la concursuri de proiecte? Ce aţi prezentat?
1 comment for “A hacker who has learned what to make, and not just how to make, is extraordinarily powerful.”