Ajuns acasă, el dejugă, Adapă boii mai în fugă, Descarcă fânul, cât o claie, Se-mbracă cu alt rând de straie, Se mai gândeşte, stă şi-mbucă, Parcă nu-i vine să se ducă. Dar când se lasă noapte, pace, Nemaiputând de lucru-a-şi face, Apucă drumul ce îl ştie, Cu floarea prinsă-n pălărie. Şi luna, stelele – scântei Îi luminau spre casa ei.…