HRĂBÓR

Mi-au tăiat calea nişte copilaşi, săltăreţi şi ţipători, mi-au aruncat o privire jucăuşă şi îndată m-au înconjurat de baloane de săpun.

Curcubeul răsfirat şi fin mi-a atins uşor pielea, făcându-mă să tremur, iar ochii mi-au zâmbit sclipind în clăbucii fermecaţi.

A înţepenit un pic timpul, auzeam propriul glas în depărtare, chemându-mă cu jind.

M-am apropiat de unul din copii şi l-am mângâiat pe cap, zărindu-mă pe mine din altă poveste, cu pampoanele albe şi uriaşe.

Mi-a spus să am grijă, e un balaur care aruncă baloanele astea când râgâie, şi dacă îl supăr o să înceapă să arunce cu foc. Şi totuşi, parcă erau mai cumsecade orătăniile copilăriei decât cele de mai târziu.

L-am rugat să mai clăbucească o dată, dacă balaurul permite.

Comments

comments

Post navigation

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *