Category: #anecdoteistorice

Într-o zi, Voltaire trebuia să meargă undeva şi atunci era nevoie ca cizmele să fie curăţate după fiecare ieşire. Sluga fusese anunţată că stăpânul trebuia să plece, însă aceasta de lene nu-i curăţa cizmele spunându-i: – Pentru ce să vi le mai curăţ dacă peste doua ore vor fi tot atât de murdare? Voltaire se încălţă cu ele, aşa murdare… Read more →

Era în seara premierei operei “Paiaţe”. Compozitorul Leoncavallo, observând în sală, înainte de ridicarea cortinei, un cetăţean care venise încălţat cu cizme cu pinteni, îi vorbi, adresându-i cuvinte de mulţumire. – Pentru ce îmi mulţumiţi? se miră spectatorul. – Vă mulţumesc, domnul meu, că n-aţi intrat în sală şi cu calul! Read more →

Se zice că „renumitul” colonel Librecht fusese în tinereţea sa chelner în Occident şi venind în ţară la noi, Cuza l-a făcut sublocotenent, apoi, peste două luni, locotenent, peste altă lună, căpitan, peste cincisprezece zile, maior, peste o săptămână, colonel şi Director General al Telegrafelor… Nici lui Librecht nu-i venea să creadă: – Mai încet, Măria Ta, că-mi vine ameţeală! Read more →

Unii monarhi erau mai puţin convinşi de misiunea lor divină. Zice-se că împăratul roman Titus (sec. I d.Hr.), care avea darul de a imita perfect scrisul oricui, ar fi fost foarte trist că n-a fost lăsat să exceleze.“Visul meu a fost de fapt să ajung un celebru falsificator al lumii, dar a trebuit să mă mulţumesc să fiu doar un… Read more →

Un ziar american anunţa în 1877, cu un avans de opt ani, moartea lui Victor Hugo. Falsa ştire nu a fost dezminţită niciodată, aşa că, în momentul adevăratei morţi a scriitorului, ziarul a scris cu mândrie:„Noi am fost primii care am anunţat moartea lui Victor Hugo!” Read more →

Un oarecare a încercat să-l jignească pe Alexandre Dumas-tatăl, numindu-l în public negru. Scriitorul, fără să se supere, i-a răspuns zâmbind:– Mă tem că aveţi dreptate, domnul meu. Tatăl meu a fost mulatru, bunicul meu negru, iar străbunicul meu, maimuţă. Arborele meu genealogic începe acolo unde al dumneavoastră se termină. Read more →

Bufonul regelui Franţei Francisc I este ameninţat cu moartea de un nobil de care îşi bătuse joc. – Să nu-ţi fie teamă, îi spune regele bufonului. La cel mult un sfert de ceas după moartea ta, cel vinovat va fi ucis la porunca mea. – Sire, ce bun sunteţi, dar nu s-ar putea ca acest sfert de ceas să fie înainte, și… Read more →

Pictorul grec Apelles, care ar fi trăit şi la Roma, expusese într-o zi un tablou în faţa publicului. Un cizmar din mulţime găsi că sandala unui personaj din aceea pictură era greşit făcută. Apelles a acceptat critica şi a retuşat sandala. Dar când cizmarul a început să-i judece şi restul lucrării, pictorul l-a oprit, spunându-i tranşant:“Cizmarule, nu mai sus de sandală!” Read more →

Scriitorul şi filozoful iluminist Gotthold Lessing (sec. 18) avea o mulţime de admiratori. După moartea sa, aceştia descoperiră o bătrână servitoare care fusese în slujba marelui scriitor. Foarte nerăbdători să afle amănunte inedite din viaţa lui Lessing, aceştia au rugat-o să-şi depene amintirile.–Nu e mare lucru de povestit despre el, zise femeia. Toată ziua citea şi scria. În rest nu… Read more →

La coadă la carne, un ins face haz de necaz: – Care este deosebirea dintre porc şi măcelărie? Simplu: porcul are coada mică şi carne multă, măcelăria…. Un tovarăş de la coadă i se adresează: – Da care-i deosebirea dintre ceasul meu şi tine? – E bună! Nu ştiu… – Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine. Read more →